Amazon

Primul meu review pe Amazon!

Bear Canyon, Seven Falls

Astazi am alergat pina la Seven Falls, prin Bear Canyon. Asta cred ca ii traseul cel mai fain din Tucson (pina acuma) dar si cel mai dificil pentru alergat. M-am udat de 4 ori. Am picat de pe bolovani de vreo 3, si era sa-mi belesc si spatele. Dar se merita. Pozele sint aici.

Too Humid To Handle

Ieri am fost la o cursa de 15 km, la care ii zice „Too Hot to Handle”, pe malul la White Rock Lake in Dallas. White Rock se pare ca ramine nemesis-ul meu. Aici m-am deshidratat foarte nasol acuma vreo 10 ani, alergind pe la vreo 30 de grade vara. Intre timp, am zis ca asta a fost clar vina mea si ca daca beau suficienta apa traseul asta ar trebui sa fie chiar fain. Asa ca acuma m-am inscris la cursa asta ca sa ma razbun.

De data asta n-a fost foarte cald (vreo 24-25 de grade). In schimb a plouat si a fost o umezeala de 100%. Nu stiu cum functioneaza exact treaba dar umezeala asta a stors tot din mine, exact ca si o deshidratare nasoala. Asta se vede si in timpii betoni pe care i-am scos: ~21 minute pe primii 5 km (nu exagerat de bine dar acceptabil), 44:31 pe primii 10, si 70:15 pe 15 km. Timpii astia is exact cum m-am simtit: ca porcu’ dupa vreo 5 km. Parca nu mai aveam muschi de loc si imi miscam picioarele numai din ligamentele din incheieturi. Turnatul de apa pe cap sau alergatul cu prosopul muiat in apa rece pe cap (oferit in mai multe puncte de organizatori!) nu au schimbat mare brinza. Am terminat cu senzatia bine cunoscuta de voma. Si astazi am o febra musculara de abia pot sa-mi indoi picioarele. Ii drept ca nici eu nu-s in nu stiu ce forma dar simptome de-astea nu am mai avut de nu stiu cind (de data trecuta la White Rock?).

Ca sa puna capac la toate, dupa cursa umblam si noi printre sponsori sa vedem „ce se da” si sa bem si noi berea traditionala de dupa cursa. Desi cursa asta a fost votata „best swag” evident ca bere ioc. Cind am inceput sa bodoganim cu prietenul (din Dallas) care alergase si el ca astia n-or inteles ce trebe dupa cursa, trece unul pe linga noi si comenteaza „bai, e de abia 10…” Asa ca am plecat de acolo infrinti pe fronturi multiple.

White Rock, ramine pe data viitoare.