Kata de competitie

Eu sint vinovat de cel putin 3 din 5. Tu?

http://www.karatebyjesse.com/sport-karate-meimoku-no-bugei/

2 thoughts on “Kata de competitie

  1. Marius Lehene

    Daca „tu” se refera la mine (ca se refera si la Radu si chiar si la Horatiu care practica karatele mental si, „in his own head”, ii sparge pe toti):

    Da, cand concuram – mai ales in WUKO, eram „vinovat” de toate. Daca nu le faceai pe toate, apareai ca un fraier/looser (ba chiar apareai ca un tzicnit)… In competitiile ISKF s-au redus la vreo 2 (#4 si #5 de obicei). Desi, si aici unii le practica pe toate… La antrenamentele cu Yaguchi (era la fel cu Nishiyama, tii minte) nu-s permise niciuna.

    Tipu’ pomeneste comunismu’, ca analogie. Premiza comunista de baza era aceea conform careia regulile nu conteaza decat ca „smoke screen”; conteaza doar cum si cine le aplica. Conteaza, cu alte cuvinte, meta-regulile (regulile nescrise)… Aceste meta-reguli sunt, de fact, „the working ideology”. Asta functioneaza si in karatele sportiv despre care, apropo, credeam ca tu ai o parere buna. Regulile spun ele ce spun, dar felul in care se aplica promoveaza in mod implicit valori opuse celor mentionate explicit. „Working ideology” in karatele competitiv merge importiva spiritului original/r al karatelui. Pentru mine asta e un lucru simplu, transparent (self-evident), de baza. Evolutia karatelui modern este una shizofrenica; karatele modern vrea sa fie cu curu’n doua luntrii – si budo, si sport. Argumentul poate fi facut si mai puternic importiva sport-karatelui; karatele sportiv, ca sport, este un sport slab. Sport slab pentru ca arbitrajul in karate este totalmente subiectiv (bazat pe criterii subiective; sigur subiectivitate exista peste tot dar cel putin in box exista knock-out-u’, iar in scrima exista senzorii care iti spun obiectiv cine-a fost mai rapid). Dupa mine, situatia curenta a Tae-Kwon-Do-ului ca sport olimpic ilustreaza toate problemele evidente in karatele sportiv. Dar, traim intr-o societate a spectacolului si o societate a imaginii; singurul lucru „efficient” (care are consecinte, rezultate) este felul in care „arata” lucrurile. Poate ca de aia karatele este numit o arta… Ha, ha! Sau poate ca nu.

    Răspunde
    1. surdeanu Autor articol

      Ba, frumos zis.
      Apropo, mie imi place karatele de competitie. Te invata o gramada de chestii bune: viteza, control si fizic si mental, disciplina, si probabil si altele. Dar, pe termen foarte lung, pentru mine nu e solutie din cel putin 2 motive:
      1. Nu mai pot sa-l fac la nivelul la care il faceam si asta nu-i placut. Cine vrea sa concureze numai ca sa piarda (chiar daca pierzi doar in fata ta)? Asa ca, la mine sigur ii un pic de simptom „strugurii acri”. Dar problema ramine: karatele trebe facut toata viata. Karatele de competitie nu poti sa-l faci toata viata, cel putin fara sa fii penibil.
      2. Mi-am pierdut motivatia ca sa ma pleznesc cu altii, chiar si virtual, intr-un kata.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s