Arizona Distance Classic

Astazi am alergat proba de „sfert de maraton”, adica 10.55 km, la Arizona Distance Classic. Dupa cum ar fi de asteptat dupa asa pauza lunga,  a fost fain (mai ales la inceput) dar greu (mai ales la sfirsit). Dar sa incepem cu inceputul.

Din motive de Arizona, cursa a fost programata la 7 dimineata. In Oro Valley, care-i la vreo 35 de minute de noi. Asta a insemnat trezitul la 5 dimineata, mincat o banana si condus buimac de cap pina acolo. Cind am ajuns acolo si am deschis usa la masina, m-a pleznit un frig de am crezut ca nu-i adevarat: vreo 5-6 grade si eu eram in pantaloni scurti. Asa frig nu cred mi-a fost la schi niciodata. Stiam si eu teoria ca in desert e frig noaptea dar pina n-o simti pe pielea ta parca nu-i acelasi lucru.

Alta diferenta fata de Spania e ca aici „au luat cuvintul” o gramada inainte de cursa. In Spania, de obicei era: „vedeti ca incepe in 5 minute”, „start!”. Aici au vorbit organizatorul principal, organizatorul onorific (care a recunoscut si el ca nu stie ce inseamna asta), sponsorul principal, sponsori secundari, primarul orasului si la sfirsit, imnul. In timpul asta, noi stateam si tremuram acolo. Era in fata mea unul la care ii tremurau pantalonii de parca era o dansatoare de samba. No, pina la urma a inceput cu vreo 10 minute intirziere.

Strategia mea la cursa asta a fost sa ma tin de aia buni cit pot, ca si asa nu stiu eu care ii ritmul corect pe o cursa marcata in mile, si dupa aia vad io. Treaba cu tinutul de aia buni a mers aproximativ prima mila, facuta in 6 minute. Dupa aia treaba s-a imputit ca traseul a inceput sa urce si nu s-a lasat vreo 2 mile (pentru aia care stiu, traseul a fost mai greu ca ala din Sant Cugat). Faza asta m-a spart complet. Cred ca am facut a treia mila in vreo 8 minute.  Pe bucata asta m-am simtit ca porcu’. Aici m-au depasit o gramada, inclusiv primele 3 clasate de la proba de semi-maraton. Ca de obicei…

Din fericire, dupa vreo 3 mile traseul vine inapoi pe acelasi drum. Ceea ce a insemnat ceva coborire, care a fost super necesara pentru revenirea la un oarece normal si luat de ceva viteza. Am terminat cu senzatia normala de voma, pe care am primit-o ca pe un prieten vechi, pe care, desi te enerveaza, il primesti cu bucurie ca iti aduce aminte de vremuri bune.

Timpul total a fost 46 de minute fix, care is vreo 4m21s/km. Putea sa fie si mai bine dar pentru prima cursa si pe traseul asta, a fost Ok. Rezultatele oficiale sint aici. Am fost pe locul 5 global si al doilea pe categoria mea de virsta. Suna bine, dar inainte sa trimiteti felicitarile, ar fi bine sa stiti ca:

  • La cursa asta, aproape toti meseriasii s-au dus la semi marathon. E drept ca ala care a luat locul intii la proba mea, Ian Burrell, ii un super meserias, medaliat la campionatul national de semi-maraton. Dar restul am fost aia care n-au avut „cojones” de semi maraton.
  • Densitatea de meseriasi pe aici e clar mai mica decit in Spania si decit in Europa in general.

Orisicit, a fost o experienta in general pozitiva. Cursele urmatoare cred ca o sa fie de la astia. Si, intre timp, ma gasiti in Sabino Canyon.

One thought on “Arizona Distance Classic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s