Ceai verde

Din cartea „Foods to Fight Cancer” de R. Beliveau si D. Gingras (multumiri eterne si fara numar lui Laura ca a gasit-o) am furat si io tabelul de mai jos cu continutul de EGCG pentru diferite tipuri de ceai verde. EGCG, aka epigallocatechin gallate, e o molecula din familia catechin-ilor care se pare ca are o „activitate ridicata anti-cancer”. Imi cer scuze pentru post-ul asta gen articol de duminica din Evenimentul Zilei, dar am zis ca se merita riscul avind in vedere citi bem ceai verde.

Tikuan yin (China) 0.8
Pou chong (China) 0.8
Dong ding (China) 1.0
Lung chin (China) 1.5
Meng ding (China) 1.5
Paimutan (China) 2.0
Yuzan (China) 2.0
Yunnan (China) 2.0
Matcha (Japonia) 2.8
Gyokuro (Japonia) 2.9 – 3.0
Pilo chun emperor (China) 2.9
Gyokuro #2 (Japonia) 4.1
Sencha #2 (Japonia) 4.2
Sencha #1 (Japonia) 4.5
Gyokuro #1 (Japonia) 4.8
Sencha-uchiyama (Japonia) 5.5

Continut de EGCG in diferite tipuri de ceai verde

Dupa cum se vede, in continuare produsele chinezesti is cam de doua ori mai proaste decit alea japoneze. In sumar, daca tot nu beti bere, beti sencha sau gyokuro. Ca si paranteza, ceaiul negru nici nu a intrat in grafic. Prepararea ceaiului negru include un process de fermentare a frunzelor care le „curata” de substantele anti-cancerigene.

A, si ceaiul verde trebe lasat la facut intre 8 si 10 minute ca sa se absoarba tot ce trebe in apa.

5 thoughts on “Ceai verde

  1. Marius

    Ba, am gasit azi in Fort Collins o ceainarie/cafenea/bookstore/2nd hand bookstore (pe scurt „nirvana”) unde au toate ceaiurile de pe lista ta. Dupa ce le-am mirosit toate ceaiurile verz am incercat un „Matcha infused Sencha” (deci combinatie de de Matcha si Sencha) – de departe cel mai bun ceai pe care l-am baut vreodata. Ca un vin bun, dom’le: miros combinat de „seaweed”, lemn de santal si putin aromatic (menta) – gust, la fel, simti mineralele, apoi seaweed-u’ si la urma ramane senzatia de nari desfundate de partea aromatica. Trasnet. Si io nu-s mare amator de ceai. Beau da’, asa, ocazional. Ah, si sa vezi ce bine arata asa ca frunze uscate – asta mai vazusem in Assam unde au si ei niste „first flush”-uri top-notch – dar verzi parca arata si mai bine. Si ceaiul in sine e de un verde aproape opac. In fine, acuma economisesc ca sa-mi iau un 1/2 pound de Sencha si 1/2 (ca 4 ounces costa $30). Asta-i singurul neajuns – pretul.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s